Cel ursuz caută ce-i place

Cel ursuz caută ce-i place
(Ref. Prov.18,1- 4; 7-8; 15)

„Cel ursuz caută ce-i place..”,
Se supără din nimic...
Starea asta te va face
De disprețuit și mic...

Când vine cel rău la tine
Caută să te împotrivești
Până vezi că nu mai vine
Sau fugi să te izbăvești,

Fugi oricare ar fi prețul
Nu-l lăsa să întindă sfoara...
Căci el vine cu disprețul,
Cu rușinea și ocara!

Nu te lăsa ispitit
De cel rău, că doar știi bine
Că-o să ajungi disprețuit
Și de ocară și rușine!

Cel cuprins de nebunie,
Nu primește învățătură...
Orice drum 'i-arați, îl știe...
Și-o ia tot „pe arătură”!

„Cuvintele gurii umane
Sunt ca niște ape adânci”,
Stau ca perlele-n oceane
În adâncuri printre stânci...

Toate sunt „strălucitoare”(v.7-8)
Pân` la proba focului,
Când devin otrăvitoare
Și pun capăt „jocului”.

Dar înțelepciunea-i una,
Se revarsă pe pământ,
Ca-un izvor, ce curge într-una
Din Cuvântul Celui Sfânt.

O inimă pricepută, (v.15)
Din El dobândește știința
Și din starea decăzută,
Spre Cer află biruința.

Nu te crede înțelept
După propria-ți știință!
Doar cu-al Bibliei precept
Depășești de neputință...

Nu fii dar, posomorât,
Nemulțumitor și rece
Cu cel slab și doborât
Ce în prostie se întrece,

Toată lumea să te știe
Ca pe-un fiu al cerului,
Ce scoate cu bucurie
Perle din adâncul lui

Și împarte cu bunătate
Tuturor după nevoie
Ținând cont întâi de toate
De a Tatălui Sfânt voie.

09/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)