Cea mai frumoasă Poezie

Cea mai frumoasă Poezie

Cea mai frumoasă Poezie
E Dragostea lui Dumnezeu
Ce-a coborât din veşnicie,
Şi pentru om a vrut să fie
Ca un balsam din empireu.
În suflet picurând mereu. -

Venită din cerul prea sfânt
Pentru salvarea minunată,
Promisă în sfânt legământ
Prin preţiosul Său Cuvânt,
Ea-n Jertfă S-a dăruit toată.
Pe Golgota cea-nsângerată

S-a dăruit pe-altarul crucii
Să poată aduce mântuirea,
Pentru-a obţine nemurirea
Celor ce stau în sfera fricii,
Că viaţa şi-a ratat menirea.
Şi-al ei sfârşit, va fi pieirea.

Prin Dragoste, însă-a venit
Cea mai sublimă asigurare,
Planul sfânt, că s-a-mplinit
Prin Mielul, ce-a fost jertfit
Pe cruce prin răscumpărare
Pentru o lume pierzătoare.

Salvarea prin neprihănirea
Jertfei străpunsă la Calvar,
A demonstrat că izbăvirea
Din moarte, şi mântuirea -
Omului, se poate prin har -
Căci e Dumnezeescul dar.

Căci viaţa, iar va fi reluată
În scumpa ei desăvârşire,
Cum a fost binecuvântată
La-nceput când a fost dată
De Dumnezeu, l-a ei zidire
În preasfânta-i neprihănire.

Flavius Laurian Duverna
20 septembrie 2009