Ce-ncredere deplină...!

Ce-ncredere deplină...!

Ce-ncredere deplină, Isuse, ai sădit
În sufletele noastre lipsite de speranță!
Când ne-ai chemat, deloc n-am zăbovit
Ci Te-am urmat pe drumul de vis și cutezanță.

Ne-ai dat îmbrățișare cum nu am mai văzut
În lumea-n care trăit-am himere, deziluzii;
A fost descătușare, a fost un început
Când ne-ai primit în Turmă, au dispărut confuzii.

Am înțeles mesajul rostit cu-nflăcărare
Și am știut atunci că nu e drum ‘napoi
Tu singuri nu ne lași să mergem pe cărare
Ci-o luminezi cu Raza vieții de apoi.

Când îndoieli pătrund vrând luntrea s-o răstoarne
Alte soluții nu-s, ci doar al Tău suport
Poate, în noi, credință iar să toarne
Să nu pierdem avântul spre mult doritul Port.

Nimic nu poate frânge încrederea primită
Când ne-ai deschis ființa spre-un univers de har
Convinși suntem că viața pe Adevăr clădită
Produce-nsuflețire și-arome de nectar.

Ce-adâncă siguranță, Isuse, ai plantat
În inimile noastre de dubii chinuite!
Cu patos declarăm că tot ce Tu ne-ai dat
Ne-a transformat din robi în ființe fericite.

George Cornici/ 30 Iunie, 2012