Ce n-are iubirea...

CE N-ARE IUBIREA

Iubirea nu are culoare
La toţi le dă, cu drag, candoare
Se duce la cel alb, la negru
Cu-al ei mesaj reconfortant
Ea ne vrea sufletul integru,
Să ştie ce e important.

Iubirea n-are preferinţe
Ci poartă-n ea cereşti seminţe
Le răspândeşte orişiunde
Pe mapamondul plin de ură
Şi-n inimile reci pătrunde
Şi-n cele pline de căldură.

Iubirea n-are îngâmfare
Vine la noi în simplă stare
Şi-acele unde parfumate
Cu un parfum din Paradis
Ne spun că în divinitate
E-al ei izvor, nu în abis.

Iubirea n-are neputinţe
Şi nici nemernice dorinţe
Ea e în stare să suporte
Insultele cele mai grele
Când vin demonice cohorte
Le-arată calea către stele.

Iubirea nu are mistere
Şi nu-i atrasă de-o avere
În simplitatea ei, Regina
Distribuie, mereu, lumini
Şi nu ţine în seamă vina
Celor ce-i dau cununi de spini.

Iubirea n-are-asemănare
E cea mai minunată floare,
E cea mai mare-n Univers
Căci vine din dumnezeire
Şi-n veacul rece şi pervers
Produce har şi încălzire.

Ce farmec laşi în urma Ta!,
Iubire, veşnic Îţi voi da
O preţiuire cum se cade.
Pe Tine Cerul te-a trimis
Ca să produci sublime roade,
Tu împlineşti ce ai promis.