Ce har!

Să n-ai nicicând privirea îndreptată
Spre lucrurile pieritoare de aici!
Din cer, Comoara Sfântă ți-a fost dată
Și har nemărginit la cer să te ridici.

Nu arunca din umbră frânturi de licărire,
Tu ai lumină din Lumină și har să luminezi!
Trăiește demn și cu deplină mulțumire
Căci tu ai har pe Domnul să-L urmezi.

Nu te lăsa influențat și dus de orice vânt,
Căci tu ai har să fii în lume un torent,
Putere să aduni pe toți grămadă la Cuvânt,
Cu adieri fierbinți și susur blând, nu violent!

Să nu-ți lași nicidecum inima ta amăgită
De strălucirea falsă a comorilor din tină.
Tu ai harul de-a trăi o viață atât de sfântă
Încât să fii comoară de har și de lumină.

Nu te lăsa descurajat de suferință și necaz,
Acesta-i harul ce lucrează a ta desăvârșire
Și orice lacrimă ce-ți curge agale pe obraz
Stăpânul ți-o va șterge cu nespusa Lui iubire.

Privește tu ce har Stăpânul Sfânt ți-a dat
Să ai în inimă Comoara din cerurile Sale
Și parte-n cer pe veci cu Bunul Împărat
În gloriile nespuse și veșnicele osanale.

Nu risipi pasiv nechibzuit vreo clipă
În ale firii pofte ambiții și plăceri!
Spre Dumnezeu să ai privirea ațintită
Și pentru cer te luptă să-ți aduni averi.

Vezi, ornicul agale îți spune că te treci
Dar inima ritmat, răspunde că trăiești…
Și Duhul îți șoptește că poți să îți petreci
Trăind fără de timp, în glorii, în sferele cerești…

A inimii cadență curând va fi oprită
În ritm de timp ce aproape-i de sfârșit
Căci Domnul are vremea hotărâtă…
Doar sufletul curat e viu și infinit.

Tictacul unui ceas îți spune că te treci,
Se trece tot ce-ai strâns cu multă trudă,
Dar tu ai primit harul ca veșnicia să-ți petreci
Într-un loc pe care mintea nu poate să-l pătrundă.

Zaragoza 01/01/2012
de Ioan Hapca (Ionică)