Ce fericire! Ce har!

CE FERICIRE! CE HAR!

*
Ce fericire! Ce har minunat!
M-ai scos din lumea-ntunecoasă.
Pe stânca tare, Tu, m-ai ridicat,
Din groapa vieţii nămoloasă.

Isuse, Domnul vieţii mele
Îţi mulțumesc că te-ai oprit,
În dreptul meu, când poveri grele,
În groapa morţii m-au trântit.

Când de pe ochi dispare ceața,
Alerg să Te-ntâlnesc în prag.
Când în zare răsare dimineața,
Mă strângi în braţe, cu drag.

De spini şi pietricele mă fereşti.
Şi-mi porţi paşii spre Cetate,
Mă înveți ce-nseamnă să trăiești
În a sfințirii divină libertate.

Cu Tine trec prin aprig ger,
Lumina Ta, din foc mă scoate.
Îmi dai aripi de zbor, spre cer,
Aripi ce mă trec, peste moarte.

Ce fericire! Ce har minunat!
Căci zile senine mă-nviorează.
Cu Sfânta Rază m-ai inundat,
Pentru veșnicie, mă Ți trează.

Metamorfozată în neputrezire,
Mi-e drumul veșniciei deschis.
În Tine, mi-e a vieţii sfinţire,
Am asigurată intrarea-n Paradis.

Amin!