text Poezii crestine

Ce e omul, Doamne?

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Gelu Ciobanu
Ce e omul, Doamne, pe pământ străin?
Strop în valul mării, umbră și suspin!
Abur, ce se ‘nalță ca un nor și piere,
Frunză călătoare stinsă în tăcere.
Frȃntură de clipă din eternitate,
Chin și bucurie, nimb și răutate.
Un atom în largul necuprinsei zări,
Lacrimă pierdută în pămȃnt și mări!

Ce e omul, Doamne, să-ți aduci aminte
De a sa făptură, ca un bun Părinte?
Ce e omul, Doamne, să Te-nduri de el,
Să-l îmbraci cu viață, har și adevăr?
Ce rămȃne-n urmă, după urma-i stinsă
Ȋn a Morții Vale de durere ninsă?
Lumina Iubirii? Viața-adevărată?
Lupta și credința binecuvȃntată?
Chipul bunătății? Harul rugăciunii?
Taina-mpărtășirii și-a înțelepciunii?
Sămȃnța-nvierii, cu lacrimi udată?
Cȃntarea speranței, senină, curată?
Sau trăiri ascunse, ură, lăcomie,
Necredință, lene, prefăcătorie,
Lipsă de iubire, teamă, lașitate,
Șiruri de greșeli, șiruri de păcate!

Ce suntem noi, Doamne, să ne-asculți cu drag,
Și cu brațe calde să ne-aștepți în prag?
Ce suntem Părinte? Cum să-Ți mulțumim
Pentru tot ce-n viață, zilnic, noi primim?
Merităm iubirea, locul ce ni-l dai
În eterna Casă din cerescul Rai?

*
Slavă, slavă Ţie, bunule Păstor,
Al Dumnezeirii Dar, nemuritor!
Că în mila-Ţi mare Te-ai plecat spre noi
Să ne scoți din groapă, chinuri și nevoi.
Și prin jertfa-Ţi vie, har neprețuit,
Ne-ai spălat cu sȃnge și ne-ai curățit!
Tu ne-ai dat lumină, viață, nemurire,
Dragoste, speranță, pace, și sfințire!
Omul care crede, și-Ţi urmează Ţie,
Va trăi-n lumină pentru veșnicie!
Numai prin iubire sfȃntă și-adevăr,
Tu, ai deschis drumul, omului, spre Cer!

Fii cu noi de-a pururi, Rege al Iubirii,
Pe cărarea vieții și a mântuirii!
Știm că ne asculți doruri și nevoi
Și în orice zi ești mereu cu noi.
Știm că ne iubești și ne-aștepți cu drag
Cu a Ta iubire, în al Casei prag!
Te mărim cântând slavă, slavă Ție
Și pe-acest pământ, și în veșnicie!
Căci, venind la Tine, Doamne, am aflat
Cum prin suferință, Tu, ne-ai câștigat!

Știm că pe pământ suntem trecători
Și trăim asemeni unor călători.
Da, suntem ca frunze și ca stropi de rouă
Dar avem în noi duh de viață nouă!
Da, suntem ca robii-n Valea de suspin,
Dar și fii ai slavei din etern Cămin!
Astăzi, suntem raze de lumină vie,
Mâine, sori și stele, în Împărăție!
*
Doamne, cât îngădui zilele sub soare
De la Tine cerem, zilnic, îndurare!
Ajută-ne, Doamne! să trăim curat
În locul și-n vremea-n care ne-ai lăsat.
Fie-a Ta iubire și bunăvoință
Peste lumea toată, peste-orice ființă!
Duhul Sfânt s-aducă mângâierea Sa
Și să fim în ceruri, toți, la dreapta Ta!


Florești, Cluj

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>