Către limanul ceresc

Către limanul cel ceresc înaintăm cu greu,
Acolo, la capăt de drum, ne-aşteaptă Dumnezeu.
Zorii de ziuă se ivesc, se arată ţărmu-n zare,
Curând ajunge-vom la mal şi fi-va sărbătoare.

Da, mai avem puţin de mers şi truda se sfârşeşte,
Vom ancora la acel liman, Isus ne izbăveşte.
El e la cârmă, minunat... ajunge-vom Acasă,
În ţara fără de apus, sfântă şi glorioasă.

Încă puţin, foarte puţin, limanul se zăreşte,
Totu-i frumos, desăvârşit... ceaţa se risipeşte.
Dincolo când vom ancora, ce mare bucurie,
Pe toţi ne va înconjura a Domnului mărire.

Cu gândul la acel liman, să fim plini de speranţă,
Căci într-o zi vom fi cu El, cu Cel ce ne-a dat viaţă.
Dar pân-atunci, nu mai e mult, să stăm în rugă sfântă,
În odăiţă pe genunchi căci Dumnezeu ne-ascultă.

Plecaţi, smeriţi să ne-nchinăm cerându-I cu credinţă,
Putere până la sfârşit şi multă pocăinţă,
Biruitori să fim cu El în ziua de-ncercare,
Când trâmbiţa va răsuna să fim răpiţi în zare.
Amin!