Cât de mare!...

Cât de mare! ...

Cât de mare Doamne e iubirea Ta!
Ea nu are margini prin contur ivite
Şi lumile toate, ce-au privit uimite,
Au rămas pe fază ca înmărmurite
Văzând tragedia, cea de la Calvar,
Prin felul cruzimii, demonstrată clar.

O! Ele n-a-nţeles, la-nceput deplin
Ce poate a fi, răscularea lui Lucifer,
Dacă-i justă, expulzarea sa din cer,
Şi de ce-o treime dintre îngeri pier
După lupta-n contra Tronului Divin
Renunţând la locurile, cerului senin.

Timpul ce-a trecut, el a demonstrat
Prin adeverirea, planului de mântuire
Cu baza în sfânta-n veci neprihănire,
Că dreptatea sacră, ea stă pe iubire,
Că-n creare nu e, nimic de schimbat
Pentru care Fiul, însuţi Tu Ţi-ai dat!

Cât de mare Doamne, e iubirea Ta,
Ea nu poate-avea grad de măsurare
În taina şi planul sfânt de întrupare!
A venit din ceruri, ... spre pacificare,
Preluând suferinţa, lumii de-a purta
Şi toate păcatele, pentru-a le ierta!

Flavius Laurian Duverna
07 septembrie 2014