Cântecul cocoşului

Cântecul cocoşului

Petru a văzut,
Cine este cu-adevărat,
Când era în curtea lui Caiafa,
Şi când în mare s-a scufundat,
Şi dacă Isus nu l-ar fi salvat,
Cel mai bun înotător
Ar fi murit înecat!

În faţa unei slujnice
El s-a pierdut,
Fiind de nerecunoscut,
Iar marele luptător
Ce pentru Isus era gata să moară,
Tremura lângă focul de-afară,
Iar când cocoşul a cântat
S-a trezit ca dintr-un vis ciudat,
Dar şi-a dat seama
Că era adevărul adevărat.

Când Domnul,pe el l-a privit,
Petru şi-a amintit,
Că fusese avertizat de Isus,
S-a dus afară şi-a plâns cu amar,
Că nu ştiuse nici cine este,măcar!

Să avem o părere
Prea înaltă despre noi înşine
Nu se cuvine,
Căci modestia ne prinde mai bine,
O găseşti doar la oameni de mare valoare,
Isus ne-a fost un ilustru model,
Haideţi să fim ca şi El!

12.09.2013
Cornel Jigău