Cântarea Originii

Cântarea Originii

Doamne, eu în mâna Ta
De Olar şi Meşter Mare
După sfânta frământare,
Am fost lutul ce-aştepta
Să-i dai formă şi suflare
Prin Puterea creatoare!

Tu din lut m-ai plămădit,
Şi ce minunat sunt eu!
Prin har sfânt de jubileu
Astfel cum m-ai întocmit
Ca un fiu de Dumnezeu
Prin lumini de curcubeu!

Dacă răul mă-mpresoară
Şi mi-a întinat veşmântul,
Din izvor veşnic Cuvântul
Prin ploaia de primăvară,
Tu adăpi şi uzi pământul
Ca viaţa să-şi ia avântul.

Astfel viaţa progresează
Rod al ploii, - n revenire
Mai sus înspre mântuire,
Fiind simbolul ce-nviază
Dorinţi sfinte, prin iubire
Şi sfânta-Ţi Neprihănire!

Căci lumina vieţii-mi eşti
Şi-ntuneric de e-n mine
Urcând către zări senine
Prin Dragoste-l risipeşti,
Pe cărări sfinte, divine
Ţinându-mă, lângă Tine!

Stâncă tare de-adăpost
Singur mijloc de scăpare
'Ntr-o lume răsculătoare,
Peste vremi tărie ai fost
La ai Tăi urmaşi salvare
Privind la răscumpărare!

Forţă, în vastul Univers
Ca Dumnezeu protector
Ce-ai dat viaţă tuturor,
Tu le ţii pe toate-n mers
Ca Stăpân Conducător
Sub mana-Ţi de Creator!

Şi Tu îmi eşti şi Păstorul
Ce mă poartă la păşuni
Păzit de-îngerii cei buni,
Noaptea eşti ocrotitorul
Şi-ai Tăi copii Ţi-i aduni
Chiar de bântuie furtuni!

Eşti un Soare şi un Scut
Care-n slava Ta cea mare,
Ai turnat cu-mbelşugare
Peste mine cum ai vrut,
Potrivit cu-a Ta-ndurare
Din iubirea-Ţi iertătoare!

O! Arhitect al vieţii mele,
Sunt făptura ce-ai creat,
Şi după ce viaţă mi-ai dat
Tu în juru-mi mii de stele
Cu-ai Tăi fii, le-ai adunat
Şi laude sfinte-au cântat

Şi-n scumpa lor bucurie
Într-un glas au izbucnit,
Numele Sfânt Ţi-au mărit
'Nălţând voci de veselie,
Căci din lut am fost zidit
În planul ce-ai întocmit!

Şi prin toată creaţiunea
Dragostea nemărginită
Prin atotştiinţa-I lărgită,
Era scumpă, în raţiunea
Lumilor... de-a fi slăvită
'N Forţa Ei, cea infiinită!

Flavius Laurian Duverna
31 august 2008