Cântarea lui Avacum (Habacuc)

Partea I

Când am auzit, o Doamne ce-ai vestit, m-am îngrozit...
Doamne-a-Ți întări lucrarea este timpul potrivit.

Iată Domnul, iată Domnul va veni,
fericiți cei ce ʼnainte-I vor ieși.

Fă-Ți Tu cunoscută-n cursul anilor mărirea Ta,
însă în a Ta mânie, Doamne, mila n-o uita.

Partea a II-a

Măreția Lui tot cerul luminează
și de slava Lui întreg pământu-i plin,
strălucirea-I e ca soarele-n amiază
și din Mâna Lui lumina scânteiază
căci în Dreapta Sa tăriile se țin.

Înaintea Lui și-n urmă-i pustiire,
cu privirea Lui măsoară-al lumii lat,
neamuri tremură de aspra Lui privire,
sfarmă munți și-apleacă dealuri cu grăbire,
pe căi veșnice El umblă necurmat.

Etiopia de groază este plină
și cutremurat e-ntregul Madian,
peste ape-a Ta mânie o să țină,
oare Doamne-a Ta mânie o să vină
împotriva mării, uragan?

Ai încălecat pe caii Tăi ce zboară
și-ai urcat în carul Tău ce sfarmă tot?
Arcul Tău e dezvelit și el omoară
glasul Tău săgeți de blestem înfioară,
ce puternic ești Tu Doamne, Savaot!

Partea a III-a

Pământul Tu-l despici să iasă râuri,
se pleacă munții la vederea Ta,
se-aruncă apele și strigă-adâncul
ʼnălțându-și valuri-valuri apa sa.

Se-oprește soarele și luna-n cale
de strălucirea fulgerelor Tale.

Cutreieri lumea în a Ta urgie,
zdrobește-Ți popoare în mânia Ta.
- O vino Doamne, să-Ți ajuți poporul,
la Unsul Tău dă-I mântuirea Sa.

Partea a IV-a

Străpungi cu fulgerele Tale pe răii ce se năpustesc
ca o furtună să m-alunge și a mă nimici doresc.

Cu caii Tăi Tu mergi pe mare, pe spuma mărilor plutind,
când auzit-am lucru-acesta eu m-am cutremurat gândind.

Mă înfior și tremur, cum aș putea să nu vorbesc,
s-aștept tăcând venirea vremii când cei asupritori sosesc?

O Doamne, chiar când nici smochinul de nicăieri nu va-nflori,
chiar dacă vița n-ar da rodul, măslinul dacă va lipsi.

Chiar dacă ale noastre câmpuri nici hrana noastră nu-și vor da
și oile-ar pieri în staul, chiar dacă grajdul fără boi de-ar sta...

O, chiar și-atunci noi cu credință în Domnul să nădăjduim,
și-n Domnul mântuirii noastre adâncă pace să găsim.

Căci Domnul este-a mea tărie, picioare iuți îmi dă s-alerg,
El prin puterea Lui mă face mereu pe înălțimi să merg.