Când vii trudit

Când vii trudit

Când vii trudit şi obosit
Şi nu-ţi mai trebuie nimic,
Te pleci în rugă lângă pat,
Vin şi copiii adunaţi,

Apoi Cuvântul îl deschizi
Şi vezi că plângi, şi vezi că râzi
Când Domnul, singuru-nţelege,
Şi lupta ta toată o vede;

Răbdarea ta cu toţi din jur,
Toanele lor şi-apucături,
Dându-le drumul fără frâu,
Din răzbunări sau neveghere,

Pe care-ncerci să le suporţi din politeţe,
Făcându-ţi rău, lăsând amarul şi tristeţe,
Şi vrei să mergi-nainte chemând în ajutor
Pe Cel ce totul vede şi e Răsplătitor,

Dar râzi când în Cuvânt
Găseşti că El răzbună
Pe cel ce-i necăjit,
De alţii păcălit...

Tot ei vor rămânea
Roşii şi ruşinaţi,
Când vor vede că eu
De Domnul sunt scăpat.

Ei planuri făuresc
A fi-mpotriva mea,
Dar ceea ce urzesc,
Spre ei s-or îndrepta.

A lor prostie toată,
Pe ei vor apăsa.
Iar eu eliberată,
Pe Domnu-L voi lăuda.

Şi gurile cu mâna
Şi le vor astupa
Când vor vedea ce mare
Este puterea Sa.

Vor cade în genunchi,
Vor vrea a se-nchina
Acestui Dumnezeu
Ce-I viu în viaţa mea.

Eu nu mă tem de nimeni,
Mâinile nu-mi slăbesc,
Cu Domnul, sunt în stare
Să pot să biruiesc.