Când ramurile bat în geam

Când ramurile bat în geam

Când ramurile, bat în geam
Și huruitul morii, se slăbește
Mă uit în urmă, an de an
Și văd, cum totul învechește

De parcă totu-i, chiar un vis
M-adun, privesc cu nostalgie
La clipe, ce cu drag le-am scris
În gând, în suflet, pe vecie

Și clipe mari, de fericire
Momente-n dar, ce fac istorie
Rămân o bună amintire
Le denumesc, ca o victorie

Eu cred, că Bunul Dumnezeu
În Îndurarea Sa Măreață
Pe-al vieții mele, scurt traseu
Mi-a stat mereu, Față în față

Mi-a dat o binecuvântare
Un dar deplin... ce fericire! !
Din an în an, familie mare
Iar la final. . , o amintire

Acesta-i darul, cel de preț
Să ai belșug, din Harul Său
Să fi în Planul Său măreț
Tu, ai tăi și neamul tău.
Amin. [email protected] com