Când mintea e prea rece

Când mintea e prea rece iar inima prea caldă,
viața este-o luptă a omului cu sine,
căci prea ades și-n gheață și-n flacără se scaldă
și n-are niciodată încrederea că-i bine.

În minte-i Adevărul, în inimă-i Iubirea,
iar Adevăru-i rece și Dragostea-i fierbinte;
în minte-i Judecata, în inimă-i simțirea
- când una-i prea în urmă, e alta prea 'nainte.

Frumos e Adevărul când Dragostea-l ajută,
curată e Iubirea când Adevăru-o-ndrumă
și dreaptă-i Judecata de ambele făcută
când Mila este fiică și-nțelepciunea mumă.

Nici minte fără suflet, nici suflet fără minte,
nici numai judecată, dar nici numai iubire,
căci numai amândouă duc viața înainte
păstrând un echilibru în faptă și-n gândire.

O Doamne, dă-mi întruna o dragoste-nțeleaptă
și-o-nțelepciune dragă - în orișice umblare,
când fapta e-n simțire și e simțirea-n faptă,
atunci e pace-n cuget și har în cumpătare!