Când m-am întors umil...

Când m-am întors umil...

Când m-am întors umil la Tine
Din mersu-acestei lumi deşarte,
Cuvântul L-am avut ca parte
Şi noi speranţe-ai pus în mine
Prin Jertfa sfântă ce Te-ai dat,
Să pot să fiu pe veci salvat!

Din întunericul adânc al lumii
Prin harul Tău nespus de mare
Mi-ai adus Doamne vindecare,
Scoţându-mă din mreaja humii
M-ai pus pe-a Iubirii platformă
Care prin har mă transformă.

Cuvântul Tău cel sfânt şi drag
Mi-a fost un far, ce-a luminat
Şi întunericul l-a îndepărtat
Prin străluciri ce-au curs şirag
Din Jertfa scumpă, înjunghiată,
La Golgota, cea-nsângerată!

Şi cu putinţă a fost doar astfel,
Să pot să merg pe sfânta cale
Cu sufletu-n cânt de-osanale,
Şi-n imnuri sacre pentru-Acel
Ce-I Dumnezeu din veşnicii,
Şi-n dragostea-I suntem copii.

Flavius Laurian Duverna
03 ianuarie 2012