Când m-ai aflat, Isuse!...

Când m-ai aflat, Isuse!...

Când m-ai aflat, Isuse drag
Am cunoscut iubirea mare,
În Dragostea cea slvatoare
Ce n-a avut hotar, nici prag
În lumea cea neprimitoare!

Ea dela staul, pân-la cruce
Unde-a marcat, al Ei hotar
A curs mereu har după har
Şi-ai arătat-o-n susur dulce
Pe al Golgotei, greu Calvar.

Prin anii scurţi de predicare
Cu-apostolii fiind împreună
Pe vreme-n zile de furtună,
Pe munte-n sate şi la mare,
Ai predicat vestea cea bună.

Cum că vremea s-a-mplinit,
Privind măreaţa făgăduinţă
Şi-i optim timp de pocăinţă,
Împărăţia cerurilor c-a venit
Şi se observă prin credinţă!

Şi-am mai aflat, Isuse drag,
Ca străbătând cetăţi şi sate
Să vesteşti sfânta dreptate,
Veneau noroadele-n şirag
S-asculte vorbele-Ţi curate.

Să Te vadă-n timp ce-alini
Dureri din boli nevindecate
Ce ani în şir au fost purtate,
Şi că prin lacrimi Tu suspini
Cu cei cu suflete încercate.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2008