Când inima-i locaș sfințit

Efeseni 2:22

Când inima-i locaș sfințit,
E ceru-ntreg în ea,
Dumnezeu e proslăvit
De cel ascultător, smerit.
Toate sunt spre slava Sa.

Când inima-i de doruri plină
Se-nseninează viitorul.
Aștepți voios atunci să vină
În suflet adierea lină
Ce-o dă deplin Mângâitorul.

Când inima-i deplin curată
Ai pacea Lui deplină.
Și nicio umbră necurată
Nu te-ntunecă vreodată
Când conștiința ți-e senină.

Când în inimă iubirea
Își are veșnicul sălaș
Nu te-ndepărtează firea,
Nu-ți umbrește mântuirea
Nici cel mai perfid vrăjmaș.

Când din inima ta curge
Dulcele izvor de har
Și inima de piatră plânge,
Duhul Domnului răsfrânge
Bogății fără hotar.

Când din tine bucuria
Se revarsă peste toți
Și-i cuprinde armonia
Se-ntrevede veșnicia,
Se deschid veșnice porți.

Când inima-i locaș sfințit,
Se luminează zarea.
Chiar de ziua-i spre-asfințit,
Vezi un strop din infinit
Și-ți înțelegi chemarea.

Când inima-i locaș sfințit,
Bucuria ta-i în Domnul.
Și-I cânți că L-ai întrezărit
Mai sus de raza din zenit
Deplin pe Creatorul.

Când inima-i locaș sfințit,
Nimic din firea pământească,
Nimic din tot ce-ai auzit
Nu te va ținea robit
De pofta cea lumească.

Când inima-i locaș sfințit
Se bucură și cerul.
Când de păcate te-ai căit
Și tot ce-i rău ai biruit,
Vei lumina ca farul.

Când inima-i locaș sfințit
E-aproape veșnicia,
E-aproape Cel ce te-a iubit
Și-L simți mereu că te-a-nsoțit
Prin Duhul Sfânt cu bucuria.

Când inima-i locaș sfințit,
Îi cânți doar Maranata.
De cu zori pân’ la ’sfințit
Zici: „Vino, Doamne Preaiubit!”,
„Vino, Doamne, cu răsplata!”
Amin.
(Vineri, 29 noiembrie 2024)