Când Doamne eram străin

Când Doamne eram străin

Când Doamne, eram străin
De a Ta scumpă Împărăţie,
Umblam prin lume peregrin
Dar mâna sfântă-n bucurie
Tu-ntinsu-mi-ai, în băjenie,
Ca să-mi arăţi drumul divin.

Şi Te-am zărit înspre Calvar
Cum pe el sub grea povară
Crucea-Ţi duci pentru altar
Răul ce-am făcut, să piară
Şi-n harul ce mă-nconjoară,
Mi Te-ai dat ca Jertfă-n dar!

Când Doamne, străin eram
De harul cel sfânt, salvator,
Dragostea nu-Ţi cunoşteam
Dar Doamne, ca bun Păstor
Mi-ai spus că eşti Mântuitor
Şi prin Jertfire, Te-adoram!

Am primit scumpa chemare
De-a răspunde, la pocăinţă
În Jertfa-Ţi, având salvare,
Înţelegând că prin credinţă
Îmi da-vei Doamne biruinţă
În scumpa Ta răscumpărare.

Flavius Laurian Duverna
11 septembrie 2014