Când am cunoscut...

Când am cunoscut...

Când am cunoscut Iubirea
Ce-n Fiul Tău, Ţi-ai arătat,
Pentru jertfă când L-ai dat,
Doamne am văzut menirea
Ce-o am fiind răscumpărat!

În Ea aflat-am pacea dulce
Ce-am năzuit-o cu ardoare
Căci Ea mi-a fost liniştitoare,
Şi tot privind tăcut la cruce
Am priceput a ei grandoare.

Când ceru-ntreg a fost golit
De slava Sa-n desăvârşire -
Pentru frumoasa mântuire,
Atunci pe Terra, a strălucit
Iubirea, în sfânta Ei slujire.

În umilinţă-urcând Calvarul
Cu spini pe capu-ncoronat
În amalgamul ce-a urmat -
Ea Şi-a băut întreg paharul
Cel blestemat de sub păcat.

Cu viaţa trecută prin moarte
Ea Universului a consfinţit,
Prin planul ce-a fost împlinit
Că omul poate s-aibă parte
Iaraşi de-un trai, ce-i fericit.

Atunci calea ce-a fost aleasă
Eternizată-n Sfânt legământ,
Pentru un nou aşezământ -
A fost pe deplin... înţeleasă
Şi-n ceruri sus şi pe pământ.

Flavius Laurian Duverna
07 martie 2007