Când ades cuget mereu

Când ades, cuget mereu

Când ades, cuget mereu
La Lucifer, şi ce făcut-a
Când în cer a-nceput lupta
Înălţându-şi, propriul eu
Pân-ce-a ajuns la apogeu...
El n-a fost distrus, ci ţinta
Era-n 'napoi la Dumnezeu!

Căci în dragostea Lui mare
De Dumnezeul, Creator,
Cel ce-a dat viaţă, tuturor,
Prin Forţa Sa, vie-n creare,
I-a dat timp de îndreptare
Ca-n prezentarea lumilor,
El, Cel Sfânt, s-aibă crezare.

Dar oare, ce s-ar fi-ntâmplat
Dacă Dumnezeu, de-ndată
Iar fi decis, dreapta răsplată,
Pentru că el s-a răsculat
În cerul sfânt şi prea curat
Până atunci, făr-nici-o pată,
De când totu-a fost creat?

Iubirea-ar fi fost spulberată
Iar lumile pline de spaimă,
Că Dumnezeu le ţine seamă
Prin urmărirea neîncetată
De-a le pune sub judecată,
S-ar fi născut atunci o teamă
Ce nu mai putea fi vindecată.

Flavius Laurian Duverna
22 august 2012