Ca stropii de ploaie ce udă pământul

Ca stropii de ploaie ce udă pământul

Ca stropii de ploaie ce udă pământul,
Ce-aduc şi răcoare şi belşug în grădină,
Să picure Doamne în inimi Cuvântul,
Ce aduce viaţă, sfinţire, lumină!

Ca ploaia de vară ce năvalnică vine,
Ea spală în cale tot praful, noroiul,
Să curgă Cuvântul în valuri divine,
Să cureţe răul, păcatul, gunoiul.

Ca râul ce curge printre văi şi câmpie,
În el şi pe maluri mereu e verdeaţă,
Cuvântul coborât chiar din veşnicie,
Să lucreze în oameni, iertare, speranţă.

Ca valul puternic peste ţărm revărsat,
Ce an după an şi stânci modelează,
Să vină Cuvântul în valuri curat,
Sculptând omul nou ce la bine vibrează.

Ca roua curată ce se-aşterne tăcută,
Ce dă prospeţime în iarbă şi-n floare,
Cuvântul ne-aduce schimbare mai multă,
Mireasmă spre viaţă în lumea ce moare.

Ca aburul care dimineaţa se ”nalţă
Spre cerul albastru în raze de soare,
Ridică-ne Doamne, prin Cuvânt ne învaţă,
Pregătirea de cer şi de sărbătoare.

de Teodor Groza
26.07.2014
Vişeu de Sus