Bucuria

Cum să poţi în astă vreme,
Frate, a te bucura?
Când e atâta nedreptate
Zi de zi, pe calea Ta?

Cum să laşi ca bucuria
Să pătrundă duhul tău?
O! Aceasta poate face
Unul singur: Dumnezeu!

Bucuraţi-vă în Domnul,
Iarăşi zic, vă bucuraţi.
Dar, care e bucuria
Care vine când lucraţi?

Care e raza divină
Ce vine din Dumnezeu?
Ce e bucuria sfântă?
Care e izvorul Său?

Cum e ea descrisă oare,
În cuvântul lui Isus,
Ca să Înţelegem Harul
Ce ne e trimis de sus?

Căci aduce umilinţă
În slujirea lui Isus,
Bucuria-n pocăință
E un har de nedescrisl

Bucuria în slujire
Vine când slujirea-i grea
Şi când vrăjmaşul se luptă,
Tot mai mult, pe urma ta...

Şi să te bucuri în valuri,
În lupte, ce-s greu de dus?
Ştii să înţelegi valoarea...?
Asta-i Harul lui Isus!

Şi în orice părtăşie,
Când coboară Duhul Sfânt,
Ochii varsă multe lacrimi;
O, ce bine-i cu Isus!

El desţeleneşte inimi
Încleştate de păcat,
Şi aduce eliberarea
Sufletului vinovat.

Să te bucuri de veşti bune
Chiar nu este nici un greu.
Aşa fac şi cei din lume
Care n-au pe Dumnezeu!

Bucuria în necazuri,
Bucuria-n defăimări,
Bucuria în prigoane,
Şi în multe încercări...

Doar ea vine din Iubirea
Ce-a lăsat-o Dumnezeu
De ea să avem toţi parte
Dragii mei, şi tu, şi eu.

O! Lăsaţi ca bucuria
S-o transmită Duhul Sfânt,
Cum o poate El mai bine
Şi-n cântare, şi-n cuvânt.

Nu cumva, în firea veche
Să vrem a ne bucura...
Bucuria aceea trece
Şi ea nu va rezista...

Ea se-arată doar o clipă
Şi apoi, dispare în chin
Şi în remuşcări grozave,
La care nu găseşti alin.

Bucură-te că în viaţă,
Tu L-ai găsit pe Hristos
Şi lasă mereu dovadă,
Că eşti omul credincios.

Bucură-te cît ai parte
Și de lacrimi, suferinți,
Bucură-te, c-ai nădejdea,
Care-o au numai cei sfinţi.

Bucuria cea mai mare
Ne va fi în ceruri, sus;
Sus, la Marea Sărbătoare,
În Gloria lui lsus.
Amin