text Poezii crestine

Blândețea

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Traian Dorz
1. Blândețea e virtutea mai rară pe pământ,
ne-o cere ca poruncă al omeniei gând.

2. Cu smerenia blândețea este sora cea mai bună,
omenia ni le cere pe-amândouă împreună.

3. Omul blând e-un suflet liber care-a biruit deplin
și trufia și minciuna rămânând mereu senin,
cel ce-a biruit acestea este liniștit oricând,
nu-i nimic să mai frământe duhul unui suflet blând.

4. Blândețea este semnul unei vieți adânci,
cum este temelia unei înalte stânci.

5. Blândețea nu se naște în firea noastră rea
ci numa-n firea nouă ajungem noi la ea,
această fire nouă o au numai acei
ce-au rupt-o cu păcatul și l-au zdrobit din ei.

6. Blândețea este floarea vieții noastre noi,
smerenia e rodul adus de ea apoi.

7. Când blândețea se adaugă celorlalte dragi virtuți,
ea ne face să cunoaștem oamenii cei mai plăcuți,
nu-i mai mare bucurie decât a-ntâlni oricând
pe un semen care are chipul și cuvîntul blând.

8 - Și blândețea se învață ca și tot ce e frumos
numai de la-nvățătorul cel mai bun și mai milos.

9. Blândețea-i școala cea mai naltă,
- dar prea puțini învățăcei
doresc să vină să învețe și să rămână-n umbra ei,
dar cei care-au venit odată
și n-au plecat din ea grăbiți,
blândețea i-a făcut eroii cei mai tăcuți și străluciți.

10. Blândețea înmulțește adesea îndrăzneții
dar astea pân-la urmă sunt umbrele vieții.

11. Și blândețea e la unii o virtute prefăcută,
știe bine-nșelătorul că blândețea e plăcută,
și-o arată-atâta vreme până-apucă ce pândește,
după-aceea își arată patima ce-l stăpânește.

12. În blândețe omul vrednic fața dulce și-o arată,
însă numai la-ncercare vezi pe cea adevărată.

13. În blândețe-i totdeauna adevăr și umilință
și o simte-ntotdeauna omul sincer în credință,
căci și gândul și cuvântul negreșit te-ncredințează
unde trebuie s-ai pace,
și-unde trebuie s-ai pază.

14. Teme-te și de blândețea ce vezi că se prea reține,
să te-aștepți să izbucnească dacă un prilej îi vine.

15. Blândețea crește numai pe munții mântuirii
și pomul ei rodește smochinele iubirii,
- copilul meu cel dulce trudește și le-adună
căci ele-s mierea vieții
- și mana cea mai bună.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>