Binecuvântarea

Am văruit mormintele ca fariseii
Și de Iisus cel răstignit, noi am uitat
Cum rana Lui stă sângerândă,
De’a noastră neputință și păcat.

Ne’am risipit, în lumea asta mare
Cu griji banele mereu ne împovărăm,
Ne îngropăm în vicii și spitale
Nu vrem să mai primim, dar nici să dăm !

E trist decorul, triști suntem și noi
Am schimbat sensul iubirilor și’apoi
Am pus doar stopuri multe și opriri
Și am uitat să mai trăim.

Am colorat pereți’n alb de primăvară
Cu ghioceii primelor iubiri
Și așteptăm ca soarele s’apară
Să lumineze drumul către împliniri.

Pun piatra de credintă către Tine
Din lume, astăzi mă adun,
Nădajduiesc în mare Ta iubire
Când neputințele la talpa crucii spun.

Iertare-Ţi cer, credință și lumină
Iar gândul ce s-a întinat
Din mare mila Ta, va fi din nou curat.

Dau slavă Tatălui din ceruri
Care prin jertfa crucii ne-a salvat
Și cu profunda Lui iubire
Pe noi toți ne-a binecuvântat !

02.05.2013