Bătrânii noștrii

Iarăși începe din nou, un timp, o nouă lună
Și noi înaintăm, grăbiți, prin timp împreună
Ajungem vrednici de cinste și mai înziliți,
Privind în oglindă vedem că suntem ofiliți.

Timpul trece cu a sa suită și își spune cuvîntul,
Noi îmbătrânim schimbându-ne veșmântul
Dar ne bucurăm ades în Duhul Rugăciunilor
Lăudându-L pe Dumnezeu în adunarea bătrînilor.

În adunarea poporului îl înălțăm pe Dumnezeu
El este Dragostea vieții, în ochii noștri mereu,
Noi bătrînii purtăm părul alb, ca pe o cunună,
Dar adevărata cunună sunt nepoții când se adună.

Ne bucurăm când îi ținem în brațe și ne jucăm
Coborându-ne la mintea lor și ne amuzăm,
Calea noastră se apropie de sfârșit pe pământ
Prunci abia încep viața cu suspine, bucurii și cânt.

Îi mulțumim Lui Dumnezeu pentru viața de sub soare,
El ne-a dat atât de multă căldură și culoare,
Îi mulțumim căci prin Fiul Său, suntem mântuiți
El ne-a salvat și în Ochii Tăi suntem prețuiți.
01.05. 2025