Ava!

"Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: Ava! adică:Tată!" (Romani 8:15)

Torentul lumii, care e gâlceava,
Îmbie la-mbăiere în păcat,
Dar cel spălat în sânge refuza-va
Căci este fiu, iar Dumnezeu e Ava,
Şi va trăi ca fiu de Împărat.

De-aceea când îşi flutură otrava
Ispita lumii, roată-n jurul meu,
Eu nu mă tem, căci Dumnezeu lupta-va,
El m-a învrednicit să îi zic Ava,
Sunt, aşadar, un fiu de Dumnezeu.

Nu pot fi nici amestecat cu pleava,
Fiind al Domnului bob roditor,
Şi-atunci când trâmbiţa din cer suna-va
Eu, cel ce Domnului Îi zic azi Ava,
Voi merge către Tatăl meu în zbor.

Vulcanul inimii îşi toarnă lava
Când clocoteşte-n rugă şi cântări,
Şi închinarea mea continua-va
Căci Celui ce cu dragoste-I zic Ava
I se cuvin eterne închinări.
***
A Ta este din veşnicie slava,
Puterea şi mărirea-Ţi aparţin,
Şi cât în mine Duhul Tău lucra-va,
În faţa Ta, divine Tată, Ava,
În Duh şi-n adevăr vreau să mă-nchin.

Amin
Vulcan, 11 iulie 2007