text Poezii crestine

Au fost pe cale și înfrângeri

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: George Cornici
AU FOST PE CALE ȘI ÎNFRÂNGERI

Au fost pe cale și înfrângeri,
Au fost și încă vor mai fi
Dar ajutorul dat de îngeri
Mereu ne va însufleții,
Mereu simți-vom o prezență
Nu din incinte pământești,
Nici din terestra existență
Ci chiar din sferele cerești.

Au fost pe cale și probleme
Și complicații și dureri
Ne-au apăsat niște dileme
Dar suflul sfintei Învieri
Ne-a înzestrat cu îndrăzneală
Și pașii nu s-au abătut
Am stat cu El în sfânta-I școală
Și s-a calmat ce ne-a durut.

Că am gustat și din trădare
Nu-i de mirare: lui Cristos
I-au dat bătăi, crucificare
Când din celulă ei L-au scos
O, pilda Lui ne modelează
Să fim puternici la necaz,
Să fie conștiința trează
Și-n agonie și-n extaz.

Încrederea a fost testată
Și uneori am eșuat
Iar inima îndurerată
A plâns, dar nu s-a-ndepărtat
Și-a câștigat, din nou, putere
Să-nfrunte focul exploziv,
Să știe că năpasta piere
Când este țel și obiectiv.

A fost pe cale frământare?
A fost destulă, bine știm!
Atunci, în Turnul de scăpare
N-am vrut să ne adăpostim
Dar am simțit mustrarea blândă
Și tot lăuntru-a fost atins
De o privire-așa plăpândă
Ce n-a plecat și nu s-a stins.

În luptă steagul, câteodată,
‘N-a fost nălțat cât trebuia
Și totuși dragostea de Tată
Întotdeauna ne-nsoțea
Și n-am căzut la datorie
Răpuși de oastea din infern
Ci am primit euforie
Să prețuim tot ce-i etern.

C-a fost pe cale ezitare
E c-am pus Cartea în sertar
Și-n loc să vină vindecare
Avut-am parte de coșmar
Ne recunoaștem nepăsarea
Și știm că Fiul ne-a iertat
Să nu se piardă consacrarea,
Să fie trai înmiresmat.

A fost și multă-mpotrivire
Să stingă-n noi un vis, un dor
Să nu privim spre moștenire,
Să nu-L urmăm pe Salvator
Dar n-a învins întunecarea
Ci Raza ce-a venit din Rai
Și am continuat lucrarea
Prin scris, prin pilde și viu grai.

Oricât de grea e drumeția
În zilele cu încercări
Se împlinește profeția
Și vom primi înseninări
Și, fermi, vom merge pe cărare
Spre idealul stabilit,
Spre-acea mirifică splendoare
Din Plaiul cel mai strălucit.

George Cornici/12 Noiembrie, 2015

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>