Aşa de preţuit...

Aşa de preţuit…


Aşa de preţuit îmi eşti Isuse,
Fiind primul, dintre zece mii
Cel ce-ai venit, prin bucurii,
Şi-astfel, prin versurile spuse
Te cânt cu dor de veşnicii!

E-un dor ce-ajuns la apogeu
Te strigă iată, şi Te cheamă,
În rugă mereu Te recheamă
O, să vii, Mântuitor al meu,
În sufletu-mi fără de teamă!

Să mă încred deplin în Tine,
În Jertfa-Ţi sacră ispăşitoare,
În lucrarea Ta mântuitoare,
Căci la Golgota pentru mine
Eşti singur mijloc de salvare!

Eşti garantul scump al vieţii
Că-n planul cel de mântuire,
Prin scumpa Ta neprihănire,
Prin zorii-eterni ai tinereţii
Voi şti, ce-I veşnica iubire!

Şi-n bucuria cea mai mare
A vieţii cea făr-de sfârşit,
Pentrucă Doamne m-ai iubit,
Îţi voi cânta dulcea cântare
Cum Doamne m-ai mântuit!

Cum Ţi-ai lăsat, cerul curat
Şi-ai coborât prin întrupare
La noi în lumea de pierzare,
În lumea noastră de păcat
Să rabzi cruda condamnare!

Şi să accepţi prin răstignire
Să porţi păcatul lumii-ntregi
Şi-a ei mâhnire s-o-nţelegi,
Salvând-o de la grea pieire,
Din moartea prin fărădelegi!

Flavius Laurian Duverna
17 octombrie 2010