Așa cum a iubit Isus

Iubirea Lui în vorbe simple,
E mult prea mare s-o descrii,
Și totuși vorbe am puține,
Dar mult mai lesne a vorbi,

A șușoti în orice oră,
La orice pas pe care-l fac,
Adesea oamenii pe cale,
Oricât aș vrea nu pot să tac

Adesea-mi firea răzvrătită,
Mă-ndeamnă să privesc ’n-apoi.
Și ochii mei cu strălucire
Privesc către noroiul gol.

Un gol ce ochiul meu nu-l vede,
Ci doar privește cu nesaț,
E mândru, singurul ce poate
Să mă atragă în păcat.

Am tot privit, dar inima tot goală
Sărmana a rămas. .
O singură speranță licărește:
Isus, Isus a șters al meu păcat.

Am spus-o tare răspicat, în gura mare
Și pot s-o spun și azi neîncetat,
Isus schimbat-a haina mea murdară
Și m-a făcut o fiică de Împărat!

Știi tu de ce mi-a șters păcatul?
Știi tu de ce L-a luat în locul meu?
Ai contemplat vreodată întrebarea,
De ce El s-a jertfit în locul tău?

Putut-ai oare înțelege
De ce iubește ființa ta?
Dar dacă nu, îți pot răspunde,
E simplu, EȘTI CREAȚIA SA!

Atâta dragoste de Tată
Se ascundea în ochii Lui,
Pe fața Lui brăzdată-n lacrimi
De arzătoare rugăciuni.

Și totuși vezi câtă răbdare,
Câtă ocară a-ndurat?
Cât chin, câte bătăi de bice?
Și crucea grea cât a urcat?

Pentru ca eu, nimic sub soare
Ci Tu întregul Univers,
Pentru ca eu, țărână goală
Să pot primi și eu un sens.

Ai înțeles acum iubirea?
Ai înțeles ce-nseamnă ea?
Putut-ai oare înțelege?
Prin jertfă se exprimă ea.

Atât de mare-a fost iubirea
Până la moarte ea s-a dat,
Ca să-ți răscumpere ființa
Și-un nou statut să ai, acel de fiu de Împărat!

Un singur lucru-n rugăciune
Rămâne să-ți mai cer, scumpe Isus,
Iubire, vreau să-arăt iubire,
Vreau să iubesc, așa cum a iubit Isus!