Aș vrea să fiu din nou copil

Aș vrea să fiu din nou copil
Fără de griji zburdând în soare,
În zile calde de april
Să simt iar praful sub picioare.

Să mă-nfior la orice pas
Când vântul cald îmi bate-n plete,
Să trec ușor orice necaz
Să iert, cum doar copiii știu să ierte.

Să uit de mine, când purtat
De jocuri dragi nevinovate,
Făceam din orice lut palat
Și din furnici și flori regate.

Să nu mă satur de copii
De zbenguieli, de larma vie,
De roua caldă-n zori de zi
Și pieptul plin de bucurie.

Mi-e dor de tot ce-a fost frumos,
De inocență, simplitate,
De anturajul cel voios,
De ciripitul păsărilor pe-nserate.

De prispa cea cu jucării,
De visele copilăriei,
De florile de păpădii,
De cântul drag al ciocârliei.

Mi-e dor de anii ce-au trecut
De acea curată-nsuflețire,
De tot ce viața mi-a umplut
Cu multă, multă fericire.

Odată-n cer nădăjduiesc
Să retrăiesc o veșnicie,
Raiul iubit Dumnezeiesc
Frumoasa mea copilărie.

Lânga Isus din nou copii
Să fim pe veci în fericire,
În lumea cu străzi aurii
Unde există doar iubire.

Mi-e dor de acel locas promis
Lipsit de griji și de durere,
Mi-e dor, mi-e dor de paradis
De-a păcii sfinte adiere.