Aş vrea...

Aş vrea...

Aş vrea, aproape să fiu
De Domnul ce m-a iubit,
Mai lângă El, să mă ştiu
Din drumul vieţii pustiu,
Atunci când sunt ostenit.

Să îmi satur, setea mare
Când arşiţa prin căldură,
Varsă valuri de dogoare
Peste-orice suavă floare,
Peste tot, ce e-n natură.

Nu vreau să mă ofilesc,
O! Ci din stropii apei vii,
Vreau ca lujerul să cresc
Şi ca floarea să-nfloresc,
Şi verzi lanuri, în câmpii.

Şi de-i zi şi de e noapte
Să ajung un spic bogat,
Lanurile de-or fi coapte
Prin minţi agere şi apte,
Grabnic, să fiu secerat.

Şi-adunat prin recoltare
Să fiu strâns şi vânturat,
Ca să fiu pus în grânare
La locul pentru păstrare,
Bob cu bob tot numărat.

Şi să fiu atunci aproape
De Hristos Domnul iubit,
Unde-i loc dar nu încape
Decât cel trecut prin ape,
Decât cel... ce-i pregătit.

Flavius Laurian Duverna
19 august 2007