Apleacă-ţi genunchii!

Apleacă-ţi genunchii!


Apleacă-ţi genunchii în faţa Lui,
Tu vino deschis şi Îi vorbeşte,
Acelui ce viaţa Ţi-a dăruit,
Şi-n mare iubire, te-nveleşte.

Vorbeşte-I în taină de rana ta,
Spune-I Lui..., tot ce te-apasă,
Necazul ce macină al tău gând,
Spune-I-l printre lacrimi curgând!

Apleacă-ţi şi faţa la Tronul Său,
Tu, spune-I durerea din suflet,
El..., te-ascultă, Sfântul Emanuel,
Căci a fost, este, şi va fi Mântuitorul.

Tu cheamă-L în noapte şi-n zi,
Vorbeşte-I de tot ce te-apasă,
Căci vine o vremea când Îţi va vorbi,
Şi vei simţi cum singură, El, nu te lasă.

Tu strigă-L cu ochii privind către cer ,
Pe Acel ce-ţi iubeşte mult fiinţa
Răspunsul primi-vei, numai prin El,
De-I ceri să-ţi mărească „Credinţa”!



Amin, Amin !