Amintiri...

Amintiri

Din ceasul primei întâlniri
Cu Tine-Isuse prin Cuvânt
În mersul vieţii pe pământ,
Rămasa-mi, multe amintiri
Neşterse-n sufletul înfrânt.

Chemările... ce mi-ai făcut
Prin glas de sfinte melodii
Au fost frumoase simfonii,
Ce-n inimă, ele-au născut
Şi-au reaprins mari bucurii.

Te-aflasem, ca bun Păstor
Şi-ngrijitor de oi, bolnave
Că le vorbeşti celor firave,
Pe braţ că le duci iubitor
Ferindu-le de guri hulpave.

Şi-am început, a mă întări
Pe calea vieţii în speranţă
Şi-ntr-o plăcută ambianţă,
În gând curat spre a nutri
Cea mai deplină siguranţă.

Îmi eşti şi Păstor şi Stâncă
De adăpost, în vreme rea,
Şi dacă urlă-n vuiet marea
În noaptea rece şi adâncă,
Eşti mereu la dreapta mea.

Pe Tine, ca Stâncă-a vieţii
Am început ca să clădesc
Lucrarea să-mi isprăvesc,
Muncind din zorii tinereţii
La casa-mi ce-o preţuiesc!

Şi cred că numai împreună
Construcţia-mi voi termina,
Spre cinstea şi mărirea Ta
Aflându-mă pe calea bună
Spre gloria-Ţi, de-a lumina!

Flavius Laurian Duverna
19 august 2007