Alergăm mereu

Alergăm mereu

În maratonul înspre veşnicie,
Alergăm mereu, chiar de e greu
Căci ştim, când cursa se încheie,
Primi-vom cununa de la Dumnezeu.

Şi alergarea nu-i chiar aşa uşoară,
E presărată cu obstacole şi noroi
Dar alergăm mereu, prin prigoane şi ocară,
Ştiind că Dumnezeu este cu noi.

În cursa aceasta, ne aplaudă puţini,
Căci cei mai mulţi îşi bat joc de noi
Suntem priviţi ca rătăciţi, străini
Dar noi alergăm mereu, nu dăm 'napoi.

Cu gândul la ceremonia ce-o să vină,
După ce ultimul pas în cursă s-a-ncheiat
Alergăm mereu în cursa cea divină,
Rezistăm, căci Hristos ne-a antrenat.

Din când în când mai bem din Apa Vieţii,
Şi cu Pâinea Vieţii ne tot săturăm
Şi alergăm mereu cu concurenţii,
Cu fraţi, surori, alături alergăm.

Şi de se întâmplă să cădem pe cale,
Ne ridică cu drag cei de lângă noi
Şi uite aşa, ajungem la finale
Când vom primi cununa, în ziua de apoi.