text Poezii crestine

Al cincilea anotimp

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Florența Sărmășan
Al cincilea anotimp


Văd prin credinţă, Cerul, s-a deschis
Şi lucruri nevăzute, minunate,
Aşa, cum Domnul prin Cuvânt a zis
În mintea mea, încep să se arate:

Cetatea mare, sfântă şi gătită
Ca o mireasă ce pe mire aşteaptă
Este frumoasă şi împodobită
E acelor, ce-au umblat pe calea dreaptă

Şi Cerurile, aicea s-au schimbat
Cetatea Domnului, se vede mare
Cu glasu-I de temut, El a strigat
A Lui domnie, este cea mai tare!

Cetatea asta, mare şi frumoasă,
Care-i la fel de lungă şi de lată,
E neînchipuit de arătoasă
Din aur pur, ca sticla-i de curată

Şi pietre scumpe, peste tot găseşti,
Iaspis, safir şi mândrul halchedon,
Smaragd, sardonix, sardiu, întalneşti,
Făcute toate, de al nostru Domn.

Şi hrisolit, beril si mult topaz
Doar, pietre preţioase Domnu a pus,
Iacint şi ametist şi hrisopraz,
Iubindu-ne, a dat tot ce spus

Iar porţile sunt din mărgăritare
Iar uliţa, din sticlă străvezie,
Din aur pur, curat, Cetatea Mare,
Aşteaptă, mântuiţii ca să vie.

Şi nici un Templu nu e în Cetate
Căci Templul ei, e Domnul Dumnezeu
Cu Mielul Sfânt, Cetatea o împarte
Cu Cel ce-a înviat, cu Fiul Său!

Lumina aici, nu vine de la soare
Nici luna aici, nu e de trebuinţă,
Căci Dumnezeu în marea Lui splendoare
Îi dă lumină, slavă, biruinţă.

Iar în lumina ei, clară şi blândă,
Doar împăraţi şi Neamuri vor umbla,
Doar mântuiţii văd Cetatea Sfântă
Cu îngerii din ceruri, vor cânta!

Iar porţile, vor fii veşnic deschise
Aicea, noapte nu va fi nicicând,
Minciuna şi întinarea nu-s permise
La cei care sosesc de pe Pământ.

Doar cei ce-s scrişi în Cartea Mielului
Permisiune vor avea, să intre,
Locuitori vor fii, ai Cerului
Ce Domnul a promis, El nu dezminte

Şi Râul Vieţii pur şi cristalin
Ce iese din Scaunul de Domnie,
E plin de viaţă, este sfânt, divin
Şi cei aleși, din el beau pe vecie

În mijlocul Cetăţii, roditor
Stă Pomul Vieții, cu roadele lui
Sunt date de-al nost Domn îdurător
Pentru aleşii sfinţi, ai Mielului.

Al Cincilea Anotimp îl vom trăi,
Un anotimp ce ţine pe vecie,
Pe Domnul Vieţii-n faţă-L vom privi
Şi-L vom sluji, Stăpân, ca să ne fie

Îl vom sluji cu dragoste curată
Un cântec, viaţa, ne va fii-n vecie,
El, pentru totdeauna ne-a fii Tată
De-a pururea, slăvit, în veci să fie!

Amin

Câmpia Turzii, 25 februarie 2012


Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>