Ajutor divin

AJUTOR DIVIN

Ne-ajuți în orice-mprejurare
De soarta noastră te-ngrijești
Din cea mai cruntă încercare
Ne scoți, ne dai eliberare,
Ne dai și haine preoțești.

În drumeția spre Cetate
Multe capcane întâlnim
Dar brațul Tău le ia pe toate,
Le-aruncă în pustietate
Cu Tine, Tată, ne unim.

Poverile ce mult apasă
Și ne-ndoiesc de-atâtea ori
Tu le ridici; ce mult Îți pasă!
Și ne inviți apoi la masă
Și ne numești învingători.

Vârtejuri iuți vin să ne-nghită
Dar le calmezi imediat
Iubirea Ta e dovedită.
Din starea cea nenorocită
De-atâtea ori ne-ai ridicat.

Blocați în labirintul rece
Credeam că nu mai sunt ieșiri
Dar pe la ceasul unsprezece
Am constatat ce se petrece:
Ne-ai dat din nou însuflețiri,

Și-urmând Lumina-Ți penetrantă
Acel infern l-am părăsit
Și am urcat, apoi, pe-o pantă
Spre o dumbravă captivantă
Unde răcoare am găsit.

Împresurați fiind de-armate
Îndoctrinate cu minciuni
Au fost, rapid, împrăștiate
În spațiile înnoptate.
O, ce lucrări și ce minuni!

Când ființa nu funcționează
La parametrii necesari
(Mai bine zis ea dormitează)
Vorbirea-Ți ne înviorează
Să fim, iar, harnici gospodari.

Ne-ajuți...ne-ajuți. Ce fericire!
Prezența Ta în noi e far
Îți vom aduce mulțumire
Și-aici și sus, în strălucire
În cel mai minunat hotar.

Geoirge Cornici