Agonie

În zare se văd
Nori negri și fum,
Și înghit cărarea,
Pe care eu sunt.
Aș vrea să mă-ntorc,
Dar totul se surpă,
În agonie mă scol
Și spun iar o rugă.

Sunt încă sub har,
Sunt încă în viața,
Sunt încă lumină,
Dar nu sub obloc.
O șoaptă aud
Și mă înviorează,
Și-mi spune: Fii tare
Îl ai pe Hristos!

Și vreau sa fiu tare
Ca Iov din vechime,
Să nu mai privesc
Nicicând, înapoi.
Să nu ma transform
În stâlpul de sare,
Să merg cu credință,
Înspre viitor.

Dar cel rău nu doarme,
În jur se perindă
Și geme de furie
Și își face un plan:
Ar vrea să mă stingă,
Ar vrea să mă piardă,
Dar Domnul Se uită,
Și îi pune hotar.

Mai tare ca moartea
E viața-n Hristos,
Mai bună e lupta
În rugă și post.
De Domnul, nimic
Nu ne desparte,
Doar necredința de-o vrei
În brațele tale.