Adevăratul Crez

La Masa părtăşiei sublime de-altădată,
Stăteau iar ucenicii cuprinși de întristare.
Şi-n liniştea aceea în camera-ncuiată
Întrerupând tăcerea, ca din văzduh apare,

Isus Învățătorul Cel plin de-nţelepciune;
Cel ce-a adus în lume suprema biruinţă
Le-a arătat că poate să facă-orice minune,
Mustrându-i încă-odată că nu aveau credinţă.

Apoi le-a zis: “Să mergeţi în lung şi-n largul zării,
Să duceţi omenirii Divina-nvăţătură
Până când Vestea Bună cerească a salvării,
Prin veacuri va ajunge la orişice făptură.

Cei ce vor crede-n Mine şi vor primi botezul
Primi-vor mântuirea în dar, şi bucurie,
Dar cei ce cu-mpietrire vă vor respinge crezul,
Vor fi sortiți pierzării pentru o veşnicie.

Şi iată prin ce semne îi veţi cunoaște-n lume
Pe cei care vor crede slujindu-Mi cu plăcere:
Ei nu vor fi creştinii ce poartă doar un nume,
Evlavioşi de formă, dar fără de putere...

Ei vor sluji dreptăţii şi Îmi vor fi străjerii
Ce-nalţă către Ceruri cu teamă mâini curate
Și prin credinţă-n Mine vor fi părtaşi puterii
Ce-alungă neputinţa şi duhuri necurate.