Adevăr

Este-adevărat că prima-nțelepciune e Hristos
iar că-a doua e tăcerea, tot așa-i de-adevărat.
Căci vrăjmași ți-i faci pe oameni
numai când le spui vreodată
Adevărul, adevărul hotărât sau mustrător.
Căci un adevăr de formă și-o credință doar de vorbe
nu va supăra pe nimeni...
Poți să vestești oricând...
Când se-nfățișează însă Adevărul spre trăire,
atunci se aleg din oameni, care sunt
și care nu-s!

... Adevărule preadulce, nu știam demult eu oare
că-ntre oameni mai comodă și-nțeleaptă e tăcerea?
Dar dac-aș fi făcut eu astfel
cum Ți-aș fi fost credincios?
Și cum aș mai fi eu oare frate și nevinovat?

Adevărule preadulce, câte lovituri în viață,
câte lacrimi și prigoane mi-ai adus
când Te-am urmat! ...
Tu m-ai despărțit de prieteni,
Tu m-ai depărtat de-acasă,
Tu m-ai rupt din locuri scumpe
și m-ai scos din locuri dragi,
mi-am zdrobit viața-n lupte
și în lipsuri,
și în muncă,
să-ndur foame și mizerii și batjocuri
- tot mai singur...
- Dar cu toate-acestea astăzi Te iubesc
mereu mai tare
fiindcă pacea conștiinței numai Singur Tu mi-o dai!

Când Te apăr și azi pe Tine, iată, sunt lovit
pe față
și vorbit de rău pe spate,
și vândut de frați vicleni,
să fiu izgonit din inimi,
- ale mele binefaceri
sunt jignite și uitate,
meritul batjocorit.
- Dar și-așa,
cu toate-acestea și chiar pentru-acestea toate
eu vreau să rămân cu Tine Sfânt și Unic Adevăr!
După cum întâia dată Te-am crezut pe totdeauna
și-am pus legământ ca astfel să Te-ascult pân-la sfârșit,
căci Tu-mi dai inimii pacea,
conștiinței bucuria,
și-n odihna mea și-n muncă,
și în umbră și-n senin! ...

Frații mei, dacă-mi vreți bine, - binele adevărat,
eu vă rog ca totdeauna adevărul să-mi grăiți!
- Văci atunci îmi faceți bine
și atunci îmi sunteți frați.

Spune-ți-l totdeauna, căci eu nu întotdeauna
pot să-l văd deplin
și-adesea eu sunt slab și ispitit.

Spuneți-mi-l chiar și-atuncea
când îmi este împotrivă.
Dacă-i el, îl voi cunoaște!
- Și-i voi săruta nuiaua
căci din toate-acela-mi este cel mai binefăcător.