Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare!

Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare!

Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Şi Ea nu are termeni potriviţi de comparare,
Căci este necuprinsă de mintea omenească
Neînstare s-o-nţeleagă, în natura ei firească,
Şi-n cer şi pe pământ, Ea n-are asemănare!

Prea sfântă este Doamne Iubirea Ta cea vie
Căci Ea a lăsat cerul, şi Tronu-I de domnie,
Şi-a coborât la lumea, ce se afla-n pierzare
Pentru-a purta păcatul din soarta muritoare,
Şi-a-i indica traseul, spre scumpa veşnicie!

Adâncă este Doamne, iubirea Ta cea mare
Privind păcatul apărut, în sfânta guvernare
A lumilor create, necunoscut în existenţă,
Totuşi îngăduit, prin cumplita lui prezenţă,
Urmând ca să asiste, la răul în desfăşurare!

Prea sfântă este Doamne Iubirea-n întrupare
Şi-un plan de mântuire pentru răscumpărare
Ea l-a adus la-ndeplinire pe crucea din Calvar,
Unde s-a demonstrat ce-nseamnă sfântul har
Pentru o lume vinovată, supusă sub coşmar!

Trebuia Cerul convins, că Tatăl are dreptate
C-are milă şi îndurare, pentru lumile create,
Căci altfel n-ar fi-nţeles, sentinţa de nimicire
A păcatului din faşă, printr-o clară osândire,
Ce abia la Golgota, a culminat în nedreptate!

Flavius Laurian Duverna
12 decembrie 2012