Acelaşi eşti...

ACELAŞI EŞTI...

Acelaşi eşti şi azi cum fost-ai când planete
Se aşezau în spaţiu doar la rostirea Ta
Îţi admirăm candoarea, lucrările-ndrăzneţe
Mărturisind, O Tată, că-n veci Te-om adora.

Milenii ce s-au scurs sunt o dovadă clară
Că nu-Ţi schimbi îndurarea, decizia de-a fi
Stăpânul ce-a adus în inimi primăvară
Făcând din cei pierduţi ai Tăi cucernici fii.

Acelaşi eşti şi azi cum fost-ai în vechime
Când scosu-Ţi-ai poporul din ţara de păgâni
Şi l-ai ghidat cu focul venit de la ’nălţime
Să nu mai cadă-n cursa preacruzilor stăpâni.

Iar când Ţi-au dat sfidări în loc de ascultare
Călcându-şi legământul ce îi lega de Cer
De grijă le-ai purtat; iubirea-Ţi arzătoare
Nicicând nu o va stinge vreo lege, vreun mister.

Şi toate se-mplinesc precis, fără zăbavă
Fidelitatea Ta n-acceptă compromis
Ne-ai scos din sfera învăluită-n pleavă
Şi-ai revărsat în noi exact ce ai promis.

Şi azi eşti Fortăreaţă unde găsim scăpare
Când vine valul lumii ameninţător
Ne-adăpostim în Tine; eşti făr-asemănare
Tu sufli adieri în groaznicul cuptor.

De-alunecăm pe cale Tu ne ridici duios
(N-abandonezi fiinţe căzute în cărare)
Eşti cum ai fost: preasfânt şi credincios
Cu noi eşti şi-n stări de cruntă disperare.

Făgăduinţe clare – rostite cu-ndrăzneală
Nu s-au pierdut prin ceţuri venite din genuni
Ci împlinirea lor e starea ideală
Şi-au vindecat în noi dureri şi uscăciuni.

La împlinirea vremii nu Ţi-ai călcat gândirea
Prin care-ai conceput un plan măreţ şi sfânt
Ci pe planeta Terra unde domnea doar firea
Sosit-a Mielul jertfei cu noul Legământ...

Când parte ne-ai făcut de Duhul ce lucrează
Să nască-n noi îndemn dumnezeiesc
S-a-nfăptuit promisiunea venind pe sfânta Rază
Şi nu mai vrem îndemnuri ce din infern sosesc.

Nimic nu a scăzut din dragostea-Ţi imensă
Eşti DA şi Amin; eşti unic Dumnezeu
Recuperatu-ne-ai din noaptea cea mai densă
Să ne transferi, duios, pe-al Tău traseu...

Acelaşi eşti şi azi ca-n vremurile-apuse
Eşti neschimbabil în tot ce faci şi spui
Ne prezentăm ’naintea Ta cu suflete supuse
Dorind credincioşia Ta în ele să o pui.

George Cornici/ 9 Octombrie, 2010