ACASA..!

In inchisori in circuri sau pe ruguri
In ceasul intunericului mare
Platind cu viata lor credinta sfanta
Atatia au privit cu ‘fiorare
spre stralucit Acasa..

Si fierul rosu n’a fost prea fierbinte,
Piroanele n’au chinuit prea dureros,
Nici biciul n’a secat in ei puterea
Cand se gandeau la Tarmul luminos
cand vor ajunge Acasa…

Au cunoscut la orice lovitura,
La orice fior si zvarcolie
Ca drumu’i lung si lupta nu’i usoara;
Dar nu puteau uita ca’n stralucire
ei toti mergeau Acasa !

Cantarea lor din ceasul de pe urma
A fost salutul Tarmului Slavit.
Si sfartecati de fiare sau de gloante,
Cu ochii luminati ei au privit in zari,
la ei Acasa…

Dar sti’vom oare noi povara’ntraga,
Ce ganduri au trecut prin mintea lor,
Cand, nici o licarire luminoasa
Nu le’arata prin paclele de nori
cararea catre Casa ?!..

Prietenii au dat cu pietre’n mine
Lovind cu ura grea, ucigatoare,
Si m’au lasat vrasmasilor in noapte
Ca iarba rea calcata in picioare
cu dorul…dupa Casa.

Rasuna pasii grei pe coridoare,
Prin gratii paznicii ma strajuiesc.
E umeda celula, e’ntuneric
Si strigate de’afara mi’amintesc
ca n’am ajuns Acasa…

Ma strang de frig in patura carpita,
Adorm tarziu si visu’mi hoinareste
La maluri fara umra de ispita…
Si’n zori o cizma ma trezeste…
Nu, n’am ajuns Acasa…

Ma scol, se’nchide’a ochilor lumina
Si urc pe trepte reci; iar cand ajung,
Acolo stau calaii, ma asteapta,
Iar timpul se lungeste tot mai lung.
E drumul catre Casa…

Sunt crunte clipele, obositoare,
Naduful nu ma lasa sa respir.
In fata mea anchetatorul zbiara,
Racneste ofiterul ca un zbir…
Mai este mult pana Acasa ?!?

O, zidurile Casei mele sfinte,
Cand oare va fi clipa mare,
Sa’mi scald privirea’n stralucirea voastra
Si in lumina clara, orbitoare,
sa stiu ca sunt Acasa?!

Mai este cale lunga pan’Acolo.
Mai este’atata chin de indurat;
Iar sufletul atat de mult doreste,
Suspina cu un dor nemangaiat…
…e dorul catre Casa…!

O, frate drag, nu mai e mult, asteapta
Si rabda tot ce ti’a fost dat sa’nduri,
Caci Tatal iti va sterge orice lacrimi
Si El va alina orice arsuri,
si… vei ajunge Acasa!

Viteaz, tu poatra’ti crucea fara teama
Si’oricat de mari ar fi a vietii ape,
Puterea Stancii Vietii’i neclentite
Prea incercatul suflet sa ti’l scape…
sa poti ajunge Acasa !

Coboara vaile cu pasul tare,
Nu’ti fie frica de’a drumului asprime,
Prin valea negurii e drumul catre Soare
Si prin adancuri drumul spre ‘naltime…
…spre luminoasa Casa.

Chiar langa malul linistit si rece
Al raului ce duce’n vesnicii,
Nu te uita la valurile sparte,
Ci dincolo, la gloata celor vii,
care… au ajuns Acasa!

Pe aripi ingerii in zbor spre ceruri
Te vor purta in sfant alai de stele,
Infasurand cu glorie cararea
Ce ti’ai visat’o’n clipele prea grele…
…cararea catre Casa.

Se vor deschide portile Cetatii,
Vor da onorul ingerii strajeri,
Si tu vei sta cu lacrimile calde
Uitand de toate caznele de ieri,
in prag… la tine Acasa.

Si n’ai sa crezi ca poate fi reala
Atata stralucire si splendoare,
Cand din celula’ntunecata, rece,
Vei fi purtat cu’alai de sarbatoare..
la tine Acasa!

Genunchi tremuratori, lasati’mi trupul
Sa cada prosterunt si sa ma’nchin,
Si lacrimi, revarsati’va suvoiul.
Slavit sa fii, o, Mielule Divin…
caci… am ajuns ACASA!!