A fost o zi!...

A fost o zi!...

A fost o zi mare-a-ntâlnirii
Cu-al meu iubit Mântuitor,
Când Legea sfântă a iubirii
Supremă peste cea a firii,
Mi-a dat-o ca şi-ndrumător
Dumnezeu veşnic Creator.

Când în adâncul Ei privesc
Şi-I văd măreţele principii,
Observ cum ele, împlinesc
În planul Său duhovnicesc
Spre slava eternei bucurii,
Voia-I preasfântă din vecii

În baza acestei Legi divine
Creaţiunea şi-a luat startul,
Demonstrând că-I aparţine
Prin atributele proprii divine,
Lui Dumnezeu, Preaînaltul -
Neînsuşită fiind de-un altul.

Ea-n linişte Îşi desfăşoară
Menirea în rostu-I, stabilit,
Şi veacuri multe încercară
Cu-a lor ştiinţă, temerară,
Ca să pătrundă spre zenit
Să vadă cum s-au întocmit.

Iubirea pentru Dumnezeu,
Şi pentru om, îndeaproape,
E-n veci aceeaşi, şi mereu
Tezaur sfânt prin curcubeu,
Un ne-ntrecut izvor de ape
La nesfârşit, ca să adape.

Astfel a fost, şi-astfel va fi,
Veşnic, în Universul creat,
În gloria-I, de a-L preamări
Pe-Acel ce-n forma-I le zidi
Căci viaţă El, la toate-a dat
Prin planul Său cel minunat.

Flavius Laurian Duverna
26 februarie 2007