text Poezii crestine

A fi ori nu a fi...

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Victor Bragagiu
Câţi oameni se-ntrebară
„A fi ori nu a fi ?..”
De parcă Viaţa-n doară
Se poate cântări.

Câţi oameni se-nvârtiră
Cu chibzuitu-acest
De crezi că se porniră
Să strige un protest.

Protestul însă, iată,
Nu e prea înţeles
Căci Viaţa le-a fost dată,
Nu singuri ei şi-o ţes.

Ce ar dori să spună
Dilema asta-n plin
Că Viaţa nu e bună
Şi-i plină cu venin?

Ori totuşi se mai poate
S-o mai îndrepţi niţel
Chiar de n-ai dor în toate
Şi nu ai nici un ţel.

„A fi...” – tu îi dai voie
Ei, de a exista
Şi că mai ai nevoie
Pe lume-ncă de ea.

„Nu fi...” – îi vei decide
Tu soarta, împărat
Cum un călău ucide
Pe insul condamnat.

Se uită doar în spusă
Zicala când întind
Că nu ea li-i supusă,
Ci ei, de ea depind.

Căci dacă vei susţine
Că nu vrei să trăieşti –
Viaţa va rămâne,
Că eşti tu, ori nu eşti.

Mulţimi de intelecte
Ţipă gălăgios,
Dar în priviri prudente,
O dârdâie fricos.

C-adică: Uite, mamă,
Ce îndrăzneţi suntem:
Ca să ne facem seamă
Dacă dorim – putem!

Dar uite că problema
Nu-i cum s-o dai la porci,
Dilema e dilema
Că nu poţi să o-ntorci!

Ai dispărut din toate
Cu gestul pătimaş
„A fi...” nu este-n moarte,
Iar tu ai fost un laş.

Fricosul întrerupe
A fi un om în trai
Şi cată să s-astupe
Cu liniştiri de rai.

Nevrând să mai rămâie
Pe linia de foc
Prin fumuri de tămâie,
Îşi caută un loc.

Temându-se de Viaţă
Care să-l crească vrea
Se-năbuşă în piaţă
Ce moarte doar i-a da.

Religia-l mănâncă,
Robii l-au îndoiat,
Parcă e viu el încă,
Dar este decedat.

„A fi...” în el nu este –
Iobagul unei guri
Există-ntr-o poveste
Din cărţi şi-nvăţături.

Într-o-aşteptare biată
De nu ştiu ce şi cum –
„A nu fi...” te îmbată-n
Ninsorile de scrum.

Etern doar vei rămâne
Neexistent produs
Departe de lumine
De toţi, în tot, supus.

Privindu-te cu jale:
„Ah, ce sunt chinuit!”
Nu lupţi – tu nu ai Cale!
N-ai Viaţă – ai murit!

Când Viaţa te conduce
Cu Duhul lui Cristos
Ţi-ai răstignit pe cruce
„Nu-a fi”-ul fioros.

Părintele te-ndeamnă
Să fii, să mergi, să treci
Prin arşiţă şi toamnă,
Prin drumurile reci.

Un luptător al Vieţii
Iubire-n el purtând
Spre zborul Dimineţii
Luptând, păşind, trăind.

Pot azi descis a spune
În Viaţă un îndemn:
„A fi!” – e o minune!
„A nu fi...” – un blestem.

Cele mai recente resurse scrise - Zidire spirituala

E lumină-nțelepciunea
E lumină-nțelepciunea,Cum prostia e-nnoptare.Iar lumina-i curăție,Har ceresc și bucurieȘi credință roditoarePentru viața viitoare.Cine spune că el crede,Dar nu umblă în lumină,Nici trăiește-n curăție,... Citeste mai mult >>
Când pacea domnește
Când pacea domneșteE așa plăcut când inima-i plină de paceChiar și atunci când cineva rău îți întoarce,Când poți iubi pe cel care-ți greșeșteCă-n inima ta mereu pacea domnește.Când ai pace ești atât d... Citeste mai mult >>
Priveşte cerul!
Niciodată să nu plângiȘi să spui că e prea greu!Chiar de spini te vor răniȘi puțini te vor iubiLângă tine-I Dumnezeu!Să nu cazi în deznădejdeCând vezi valul că e mare!Tu rămâi pe Stâncă, susCăci acolo... Citeste mai mult >>
Frumoasă e răbdarea
Frumoasă e răbdarea femeii credincioasece caută-ntâietatea la alții să o lase,ea, rămânând în umbră, tăcută şi smerităîși află în răbdare răsplata fericită.... Așa a fost răbdarea Elisabetei sf... Citeste mai mult >>
Rămâi în dragoste
Sunt multe feluri de dragoste în lumeCu sentimente și emoții diferiteLa fiecare li s-a dat câte un numeCăci toate dintre ele sunt deosebite.Dragostea Storge e cea dintâiE o dragoste atât de specialăȚi... Citeste mai mult >>
Identitate
Ești, Doamne, bun, eu pământean și rău,și-n dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă.Dar, după răni, sunt chip din chipul Tău,de par dospit din cer, nu din argilă.Nu Ți-am râvnit nici razele subțiri,nici t... Citeste mai mult >>
Întrebare
Adâncă-i noaptea, orele profunde...Gemând, spre raftul cărților mă-ndrumși-ntreb în șoaptă fiece volum:- Tu ești? Și cartea fuge și se-ascunde.Plângând, întreb portretul ei acum:- Tu ești? Și nici iub... Citeste mai mult >>
Am obosit!
Am obosit... Privesc la timpulCe a trecut așa grăbitLăsând în urmă dor și viseȘi iar îmi spun: Am obosit!A fost o vreme când furtunaNu reușea să mă clinteascăȘi vorbele oricât de greleNu izbuteau să m... Citeste mai mult >>
De ce te-ngrijorezi?
De ce te-ngrijorezi creștine?Oare-ai uitat de Dumnezeu?Oare-ai uitat că ți-a promisCă-alături îți va fi mereu?De ce ești tu îngrijoratCând vezi în jur că valu-i mare?Rămâi pe Stâncă, neclintit,Acolo v... Citeste mai mult >>
Priveşte!
Privește-ntinsul zării...Nu simți în piept un dorCe aripi îți deschideȘi-ai vrea să pleci în zborSpre-o lume unde paceaMustește fericireȘi oamenii-s legațiÎn lanțuri de iubire?Privește către ceruri...... Citeste mai mult >>