Distopie

Ai întrebări, dar te temi de răspuns,
Simți golul care poartă-a Lui contur
Dar îl respingi deși îl cauți pe-ascuns,
Urechea ta nu prinde niciun murmur.

Ai pus numele Lui între cuvinte
Ca pe un semn uitat în fraze goale
Și ai impresia că zbori spre înainte
Când viața ta abia stă în picioare.

L-ai pus pe Dumnezeu în paranteză
Sub semnul întrebării l-ai lăsat.
Joci cartea siguranței cu emfază,
Nu crezi că-i necesar să fi salvat.

Deschide-ți ochii inimii, aruncă îndoiala
Căci Dumnezeu e realitatea nu un mit.
Natura universului îți dovedește asta
Dar tu prin ignoranță îl negi la infinit... .

Ar trebui să-L pui in rugăciune
Căci sunt doar două feluri de sfârșit!
Și numai cu-ajutorul Lui poți spune
Că drumul ții și nu te-ai rătăcit.