Un cort întins-ai, Doamne, soarelui

Un cort întins-ai, Doamne, soarelui
În măiestria-Ți multă, multă,
Ca să răsară din odaia lui
Ca și un mire pregătit de nuntă.

Se-aruncă-n zori ca un viteaz la luptă
Și ne veghează până la apus,
Căci el porunca Ți-o ascultă
Și de atâtea mii de ani Îți e supus.

Pornește-n drumul lui cu bucurie
Și ne-ncălzește blând și iubitor,
Cu minunata-i rază aurie
Pe toți la fel, e nepărtinitor.

În bunătatea-Ți fără margini
Tu zi de zi ne-nviorezi
Și din iubire pentru oameni
Pământu-ntreg îl binecuvintezi.

Toate, o, Doamne îți dau slavă
Pentru-ale Tale orânduiri,
Cine-ar putea să stea-mpotriva
Divinei Tale străluciri?

Cu fiecare zori, Părinte,
Ființa ne înveselești
Și ne încânți cu tainele-Ți preasfinte
Când ne vorbești din slăvile cerești.