Porumbița

Aici prin vânturile grele,
Peste munți ce-i alpini,
Stau la pândă multe ghiare,
Cu ochii severi și haini.

Să pândească porumbița,
Ce zboară cu-n tainic dor,
Purtând mesajul pocăinței,
Prin lumea grea a ispitelor.

Porumbelul zboară, zboară,
Cursă lungă, drum greoi,
Dar el zboară cu speranță,
Spre viața de apoi.

Ulii stau pândind la cursa,
Către patria de sus,
Aruncându-se spre prada,
Ce sunt fiii lui Isus.

Sa dezlănțuit natura,
Tunete, cu vânt cu ploi,
Ca să-ntimideze cursa,
Să de-a unii înapoi.

Cel mișel în fruntra oști,
Dă ordon la răpitoare,
Să atace fără milă,
Înțeleptele fecioare.

Stați la pândă prin tufișuri,
Stați de veghe-n orice ceas,
Din păduri și ascunjișuri,
Să fiți gata, atacați!

Să nu scape de se poate,
Nici acel ales de Domnul,
Faceți totul ce se poate,
Ca să îl cuprindă somnul.

Iar la uni de-s mai harnici,
Și nu poți să-i leneviți,
Dăle bogăți și funcți,
Ca să fie nimiciți.

Iar la alți sărăcie,
Să cârtească ne-ncetat,
Să nu poată avea pace,
Să trăiască în păcat.

Își încolonează oastea,
Cel mai de temut titan,
Ce-l numește astăzi Biblia,
Beelzebul, cel rău, Satan.

Însă Domnul e mai mare,
A făcut făgăduința,
De nimica nu te teme,
Tu păstrează pocăința.

Că-ci eu Domnul voi lupta,
Ca să fii biruitor,
Ca să poți parcurge cursa,
Înspre cerul fără nor.

Nu te teme porumbiță,
Vei zbura un tainic zbor,
Când vei fii la cer răpită,
De cerescul Salvator.

Ca porumbeii spre Porumbarul,
Așa va fii atunci răpirea,
De aceea zice Domnul,
Să ne facem pregătirea.

Amin.