text Studiu biblic

"Ce este răpirea bisericii lui Hristos?"

08 mai 2025

Categorie: Studiu biblic

Cuvântul „răpire” nu este întâlnit în mod explicit în Biblie, ci provine dintr-un cuvânt latin care se referă la „un transport, o smulgere sau o luare cu sila”. În ciuda acestei lipsuri de menționare directă, conceptul de „răpire” sau „luare în sus” a bisericii este prezent și bine definit în Scriptură.

Mulți credincioși întreabă dacă acest eveniment este adevărat sau nu, iar cei care îl susțin susțin că A doua venire a Domnului nostru Isus Hristos va fi împărțită în două etape distincte: prima constând în luarea bisericii și a credincioșilor din toate timpurile de pe pământ, iar a doua în revenirea lui Isus pe pământ pentru a instaura domnia Sa milenară și a aduce judecata finală.
Acest subiect continuă să fie un subiect de dezbateri și discuții în rândul teologilor și credincioșilor, dar cu siguranță rămâne un punct important de interes în creștinism.

Răpirea bisericii este evenimentul în care Dumnezeu „smulge” toți credincioșii de pe pământ pentru a face loc ca judecata Sa dreaptă să fie revărsată pe pământ în timpul perioadei de necaz.
Astfel, răpirea bisericii reprezintă momentul în care creștinii adevărați vor fi luați pentru a fi salvați de judecata iminentă a lui Dumnezeu, care va fi revărsată pe pământ.
Răpirea este descrisă în primul rând în 1 Tesaloniceni 4:13–18 și 1 Corinteni 15:50–54 .
Răpirea este menționată în Noul Testament, în 1 Tesaloniceni 4:13–18 și 1 Corinteni 15:50–54, descriind modul în care Dumnezeu va salva și elibera oamenii de pe pământ.
Dumnezeu îi va învia pe toți credincioșii care au murit, le va da trupuri slăvite și îi va lua de pe pământ, împreună cu toți credincioșii în viață, cărora li se vor da și trupuri slăvite în acel moment.
Prin această acțiune divină, credincioșii care au trecut înaintea noastră vor fi transformați și luați de pe pământ alături de credincioșii care încă se află în viață.
„Căci Domnul Însuși se va pogorî din cer, cu o poruncă tare, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, și cei morți în Hristos vor învia primii.
Conform primului verset menționat, cei morți în Hristos vor învia primii și îi vor preceda pe cei vii în acest proces.
După aceea, noi, cei care suntem încă în viață și rămânem, vom fi răpiți împreună cu ei în nori pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh.
În același timp, credincioșii care se vor afla în viață la momentul răpirii vor fi luați de pe pământ și vor fi alături de Domnul.
Și așa vom fi cu Domnul pentru totdeauna” ( 1 Tesaloniceni 4:16-17 ).
Este important de subliniat că evenimentul răpirii bisericii nu va fi unul lăudat și prezentat public în mass-media sau în lume. În schimb, aceasta va fi o acțiune divină și foarte rapidă.
Așadar, răpirea bisericii este o acțiune de salvare divină care va lua loc în viitorul apropiat și este important să ne pregătim sufletele pentru acest eveniment, prin creșterea în credință și rugăciune.

Doctrina răpirii nu a fost predată în Vechiul Testament, motiv pentru care Pavel o numește „taină” acum revelată:

„Ascultați, vă spun o taină: nu vom dormi cu toții, dar toți vom fi schimbați – într-un fulger, cât ai clipi din ochi, la ultima trâmbiță.
Pavel subliniază că aceasta este o taină care nu a fost revelată înainte și care necesită o înțelegere profundă a Scripturii.

Căci trâmbița va suna, morții vor învia nepieritoare și noi vom fi schimbați”

( 1 Corinteni 15:51-52 ).51Iată, vă spun o taină: nu* vom adormi toţi, dar** toţi vom fi schimbaţi,
* 1 Tes 4:15-17 ** Fil 3:21
52într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă.
Această transformare miraculoasă la care se referă Pavel este descrisă în alte părți ale Noului Testament ca o transformare care ne va face asemenea lui Hristos însuși.
(Filipeni 3:21)
Trâmbiţa* va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.

Aceasta sugerează faptul că, prin răpire, vom primi un trup nou și veșnic, capabil să facă față lumii veșnic subînțelese.
* Zah 9:14 Mat 24:31 Ioan 5:25 1 Tes 4:16.

Chiar dacă ideea de răpire poate fi dificil de înțeles pentru mulți, este unul dintre subiectele distincte și importante ale creștinismului și unul care trebuie să fie studiat cu atenție de toți cei care caută o înțelegere profundă a credinței creștine.

Răpirea bisericii este un eveniment glorios după care ar trebui să tânjim cu toții.
Suntem chemați să privim cu emoție și anticipare la Răpirea bisericii, evenimentul care va marca începutul unei noi ere pentru toți creștinii.
În sfârșit vom fi eliberați de păcat.
Credincioșii în Hristos vor fi eliberați de păcat și vor fi strânși într-un loc în care vor fi în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna, ceea ce este o speranță uluitoare.
Vom fi în prezența lui Dumnezeu pentru totdeauna.
Învațăturile biblice despre răpire ar trebui să fie o sursă de mângâiere și de speranță pentru toți creștinii.

Există mult prea multă dezbatere cu privire la semnificația și scopul răpirii.
Cu toate acestea, este important să ne amintim că dezbaterea nu ar trebui să ne divizeze ca și comunitate creștină.

Aceasta nu este intenția lui Dumnezeu.
Este important să ne concentram pe ceea ce ne uneste – credința noastră comună în Hristos – mai degrabă decât pe ceea ce ne separă.

Mai degrabă, răpirea ar trebui să fie o doctrină mângâietoare plină de speranță;
Dumnezeu dorește să „încurajăm unii pe alții cu aceste cuvinte”

( 1 Tesaloniceni 4:17-18 ).Apoi*, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în** nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom† fi totdeauna cu Domnul.
Conform învățăturii biblice (1 Corinteni 15:51-52), Răpirea bisericii va avea loc când trâmbița lui Dumnezeu va suna și cei morți în Hristos vor învia.

* 1 Cor 15:51 ** Fapte 1:9 Apoc 11:12 † Ioan 12:26 Ioan 14:3 Ioan 17:24

18Mângâiaţi-vă dar* unii pe alţii cu aceste cuvinte.
În timp ce Răpirea bisericii este un subiect important de discuție, nu ar trebui să ne împiedice să fim încurajatori și mângâietori unii față de ceilalți.
* 1 Tes 5:11.
Ar trebui să fim gata să oferim sprijin și încurajare, aducând în prim plan speranța pe care o avem în Hristos.