Isus al meu Prieten mare

Isus al meu Prieten mare
Venit din slăvile cerești,
Tu-ai coborât să-mi dai iertare
Și viața să mi-o înflorești.

Ai părăsit splendori divine
Cu frumuseți de nedescris,
Și ai venit cu drag la mine
Să mă ridici spre Paradis.

M-ai binecuvântat în toate,
De grijă mi-ai purtat mereu,
Mi-ai dat și apă, și bucate,
Și de-ajutor mi-ai fost la greu.

De parc-aș fi fost prinț sau rege
Așa frumos Te-ai comportat,
Când oameni mari puteai alege
Și nu un biet neînsemnat...

Aveam valoare pentru Tine
Și preț, o, Doamne-n ochii Tăi!
Și nu m-ai vrut printre ruine,
Ci numai pe-ale Tale căi.

Cât bunătatea Ta mă ține,
Cât încă mai e timp de har,
Vreau să Te preamăresc Stăpâne
Și să-ți dau viața mea în dar!

Tu meriți toată închinarea,
Tu meriți toată lauda!
Și slava, cinstea și onoarea,
A Ta să fie gloria!